Ministerul Educației
Colegiul Național “Petru Rareș”

ORIGAMI

Îndrumător,
prof. Marius Ududec

clasa a 12-a G

Întocmit,
elev Luchian Andreea-Elena

A

R

G

U

M

E

N

T

A

R

E

A

Toată lumea știe ce este origami, dar puțini știu semnificația sa mai profundă.

Transformările origami sunt un proces articulat în timpuri și moduri precise care nu pot fi evitate. De fapt, fiecare pli are rolul său precis și indispensabil pentru a ajunge la produsul finit, într-o continuă „devenire”.

Alegerea acestei teme s-a bazat întru totul pe curiozitatea mea dobândită prin expunerea proprie la evenimente ce m-au familiarizat cu această tehnică. Arta origami-ului japonez demonstrează cum cele mai frumoase lucruri se pot naște din cele mai simple materiale și aceste sculpturi din hârtie colorată întruchipează unul dintre cele mai îndrăgite concepte ale filozofiei orientale: nimic nu este fix, totul este transformat.

A

L

E

G

E

R

I

T

E

M

E

I

ま

く

う

り

は

な

き

い

や

れ

な

い

さ

。

誰

で

も

最

初

は

Etimologic, cuvântul origami, de origine japoneză, este format din oru care are sensul de a îndoi și kami cu sensul de hârtie, deci “hârtie îndoită”.

Numele de origami a fost adoptat în anul 1880, până atunci arta plierii hârtiei fiind denumită orikata.

I

S

O

T

R

I

A

R

T

E

I

O

R

I

G

A

M

I

素

人

な

ん

だ

か

ら

。

A

Era Heian

În timpul perioadei Heian (794-1185) simboluri abstracte formate din plierea hârtiei au apărut în religia șinto, ca obiecte de venerație, și în eticheta vieții nobiliare.

Japonezii realizau din suprafețe de hârtie pătrate sau dreptunghiulare, prin tăiere și pliere, forme utilizate ca reprezentări simbolice ale unui spirit sau ale unei zeități.

Mai târziu, produsele din hârtie au fost folosite și la alte ceremonii fie religioase, fie laice.

O altă formă cu destinație religioasă, practicată și în zilele noastre, constă în atașarea la un cadou oferit cu prilejul căsătoriilor sau funerarilor, o panglică împăturită în hârtie (orinoshi).

Tradiția de a oferi bucăți de hârtie împăturită în forma unui dar (mokuroku-tsutsumi) este păstrată și astăzi.

Asemenea simboluri slujeau ca obiecte de practicare a cultului strămoșesc, ele fiind atârnate în Marele Sanctuar Imperial de la Ise (Kotai Jingu).

Un alt model de origami religios ar fi senbazuru, tradus prin expresia “o mie de cocori”.

Cea mai frumoasă și populară formă de origami este cocorul.

Conform unei credințe populare nipone, cel care reușește să plieze o mie de cocori din hârtie, va primi drept răsplată din partea zeilor împlinirea unei dorințe.

Legat de această credință, un episod tragic este cel al fetiței Sadako Sasaki, elevă la Școala Noborimachi din Hiroshima, victimă a bombei atomice, care, datorită radiațiilor provocate de explozie, s-a îmbolnăvit de leucemie.

Nădăjduind că se va însănătoși, fetița făcea zilnic, în spital, cocori de hârtie.

A murit nereușind să facă decât 643 de cocori.

În amintirea ei și a tuturor copiilor uciși de bomba atomică, în centru orașului Hiroshima, s-a ridicat un impresionant monument.

Acesta este reprezentat de o rachetă suplă, îndreptată spre cer și susținută de trei stâlpi, în vârful căreia se află statuia fetiței Sadako purtând în mâinile, întinse spre cer, un cocor.

De atunci s-a încetățenit obiceiul ca în memoria acestui trist eveniment, fiecare vizitator, să depună la baza statuii, în semn de omagiu, un cocor de hârtie.

Era Edo (1603-1868) corespunde cu perioada în care hârtia a început să fie folosită pe scară largă de către japonezi, aceasta procurându-se la un preț mic și fiind fabricată în cantități mari.

Înclinația japonezilor acestei perioade spre artele tradiționale specifice poporului lor s-a datorat faptului că, fiind o perioadă de liniște, în care conflictele dintre clanuri erau rare, samuraii s-au dedicat artei, aceștia realizând adevărate capodopere.

În această perioadă apare primul manual de origami, având titlul “

Secretul celor 1000 de cocori”, care a fost publicat în anul 1797, această

artă fiind transmisă până atunci pe cale orală.

În anul 1845 a fost publicată o colecție de figurine origami intitulată “Kan no modo” (“Fereastră către miezul iernii”).

Era Edo

Datorită faptului că arta origami, ca metodă pedagogică, necesita urmărirea unor indicații stricte, această artă nu a fost binevenită în Japonia erei Taisho (1912-1926). Pedagogii acestei perioade considerau că origami nu poate oferi elemente de originalitate și creativitate în procesul educațional, concepție care s-a dovedit mai apoi falsă.

Practica artei origami stimulează gândirea și fantezia, dezvoltă simțul tactil, adâncește intuiția despre forma esențială conținută într-un obiect, obiectele fiind simplificate până la câteva trăsături definitorii.

Era Taisho

În timpul erei Meiji (1868-1912) arta plierii hârtiei a fost folosită ca metodă educațională în grădinițele și școlile primare japoneze.

Prin învățarea formelor de bază ale acestei arte se ajunge la o anumită rafinare a gândurilor copiilor în direcția înțelegerii relației existente între un corp solid, concret, viu și reprezentarea sa din hârtie, prin intermediul culorii și a structurii liniilor sale de pliere.

Era Meiji

origami 3D

TIPURI

DE

mozaic (tessellation)

modulare si kusudama

ORIGAMI

wet-folding

kirigami

Ministerul Educației Colegiul Național “Petru Rareș”

ORIGAMI

Îndrumător, prof. Marius Ududec

clasa a 12-a G

Întocmit, elev Luchian Andreea-Elena

A

R

G

U

M

E

N

T

A

R

E

A

A

L

E

G

E

R

I

I

T

E

M

E

I

ま

く

う

り

は

な

き

い

や

れ

な

い

さ

。

誰

で

も

最

初

は

I

S

O

T

R

I

A

A

R

T

E

I

O

R

I

G

A

M

I

素

人

な

ん

だ

か

ら

。

A

A

Era Heian

Ministerul Educației
Colegiul Național “Petru Rareș”

Îndrumător,
prof. Marius Ududec

Întocmit,
elev Luchian Andreea-Elena